Definita cuvantului muzică
MÚZICĂ s.f. 1. Arta de a îmbina în mod armonios sunete pentru a exprima idei, sentimente. 2. Știința sunetelor considerate sub raportul melodiei, ritmului și armoniei. 3. Operă, bucată muzicală, melodie; (p. ext.) totalitatea operelor muzicale. 4. Formație instrumentală; orchestră. ◊ Muzică militară = fanfară; (fam.) a-i face (cuiva) muzică = a-i face (cuiva) gălăgie, scandal. [Var. musică s.f. / < lat., it. musica, fr. musique < gr. mousike – arta poeziei și a cântecului].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu muzică
vîșlă (-le), s. f. – Dog. – Var. vijlă. Mag. visla, sb. vižle (Cihac, II, 459; Conev 56). În Trans. Vezi definitia »
ANTÁNTĂ, antante, s. f. Denumire dată unor alianțe politice și militare între state. – Din fr. entante. Vezi definitia »
AMILOGRÁMĂ s. f. diagramă înregistrată la amilograf. (< fr. amylogramme) Vezi definitia »
ENDOPERICARDÍTĂ s. f. inflamație a pericardului și a endocardului. (< fr. endopéricardite) Vezi definitia »
PIRÍTĂ s.f. Sulfură naturală de fier. [< fr. pyrite]. Vezi definitia »