RADIOTELEGRAFIÁ, radiotelegrafiez, vb. I. Tranz. A transmite o comunicare prin radiotelegrafie. [Pr.: -di-o-te-le-gra-fi-a] – Din fr. radiotélégraphier. Vezi definitia »

îmbiá (-íu, îmbiát), vb. – 1. A solicita, a cere. – 2. A invita, a pofti. – 3. A oferi, a propune. Lat. ambῑre, al cărui sens propriu de „a înconjura” trecuse deja în limba clasică, ca cel de „a solicita”, cf. la Tacit, Germ., 17, nuptiis ambiuntur „le propun căsătorie”. Schimbarea de conjugare ambῑre › *ambiāre ca în accῑre › aciua. Acest etimon, propus deja de Philippide, II, 718, nu pare să fi fost acceptat. Totuși, pare mai sigur decît der. propusă de Pușcariu, Dacor., IV, 1319 și DAR (cf. REW 9295 și Graur, BL, V, 117), din lat. *inviāre „a obliga”, de la vis „forță”, sau decît cea a lui Scriban, din lat. *inviāre „a îndruma”. Din lat. *invitāre (Koerting 5136), nu este posibil. – Der. îmbieală, s. f. (invitație, rugăminte, solicitare); îmbietor, adj. (atractiv); îmbietură, a.f. (invitație); îmbiecios, adj. (care se lasă rugat). Vezi definitia »

ECCLÉSIA s.f. (Ant.) Adunarea poporului la Atena. [Scris și eclezie. / < fr. ecclésia, cf. gr. ekklesia]. Vezi definitia »

BUIA, Alexandru (1911-1964, n. Sîngeorz-Băi), botanist român. Prof. univ. la Craiova. Fondator al Grădinii botanice din Craiova. Contribuții la valorificarea pajiștilor de munte. A colaborat la „Flora mică ilustrată a R.P.R.” și „Flora R.P.R.”. Vezi definitia »

MACHIÁ vb. I. tr., refl. A(-și) da feței o anumită înfățișare cu ajutorul fardurilor; a (se) grima. [Pron. -chi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. maquiller]. Vezi definitia »