șteáză (-éze), s. f. – Nuia cu care se țin separate ochiurile plasei. Lat. schidia „așchie” (Diculescu, Elementele, 467; Pușcariu, Dacor., V, 754; REW 7689), cf. it. scheggia, fr. esquille. Pentru rom. e mai bine să se pornească de la lat. scida ‹ gr. σχίδη „fîșie smulsă”. Vezi definitia »

TOXOPLÁSMĂ s. f. (Biol.) Protozoar parazit care se întâlnește la unele mamifere, la păsări și uneori la om. – Din fr. toxoplasme. Vezi definitia »

IBANCĂ, ibinci, s.f. (Reg.) Pătură (care se așterne pe spinarea cailor). – Et. nec Vezi definitia »

SUPERNÓVĂ s. f. novă de o strălucire extraordinară. (< fr. supernova) Vezi definitia »

BATÚRĂ s. f. șanț pe ambele laturi ale chilei unei nave de lemn pe care se prind coastele și bordajul. (< it. battura) Vezi definitia »