ÎNCĂIERĂTÚRĂ s. f. (Rar) Încăierare. – Încăiera + suf. -ătură. Vezi definitia »

SUSPÁNTĂ s.f. Fiecare dintre coardele care leagă voalura unei parașute. [Var. suspentă s.f. / < fr. suspente]. Vezi definitia »

VIOȘEÁLĂ, vioșeli, s. f. (Înv.) Voioșie. – Din vioș[ie] + suf. -eală. Vezi definitia »

méliță (mélițe), s. f. – 1. Unealtă de melițat. – 2. Flecar, palavragiu. – Megl. mel’iță. Bg. melica, sb. maljica, din sl. mlĕti, mĕlją, mĕljesi „a măcina” (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Cihac, II, 192; Byhan 318; Conev 75). – Der. melița, vb. (a mărunți cu melița; a trăncăni); melițător, s. m. (cel care meliță); melițat, s. n. (melițare); melițoi, s. n. (meliță mare); melițuică, s. f. (meliță mică). Vezi definitia »

alsaciánă [s pron. z] (idiom) (-ci-a-) s. f., g.-d. art. alsaciénei Vezi definitia »