ACRIBÍE s.f. (Rar) Exactitate, rigurozitate în cercetarea științifică; conștiinciozitate. [Gen. -iei. / < fr. acribie, cf. gr. akribeia]. Vezi definitia »

EXOEMÍSIE, exoemisii, s. f. Emisie de electroni de către suprafețele corpurilor supuse în prealabil unei acțiuni (prelucrare mecanică, iradiere etc.). [Pr.: -so-e-] – Din fr. exo-émission. Vezi definitia »

EPANALEPSÍE s. f. boală periodică. (< fr. épanalepsie) Vezi definitia »

LEXICOGRAFÍE s.f. Știința și practica întocmirii dicționarelor. [Gen. -iei. / < fr. lexicographie, cf. gr. lexikon – lexic, graphein – a scrie]. Vezi definitia »

IRONÍE s. f. 1. persiflare. ◊ ironie a sorții = situație intervenită contrar tuturor așteptărilor, ca un joc neașteptat al întâmplării. 2. categorie estetică și filozofică, desemnând expresii sau imagini cu semnificații opuse sensului obișnuit, în scopul ridiculizării disimulate. ◊ figură de stil prin care se enunță ceva pentru a se înțelege contrariul. (< fr. ironie, lat. ironia) Vezi definitia »