EXULTÁȚIE s.f. Exultare, chiuit de bucurie. [Gen. -iei, var. exultațiune s.f. / < fr. exultation]. Vezi definitia »

ENTEROLOGÍE s.f. Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul intestinului. [< fr. entérologie, cf. gr. enteron – intestin, logos – studiu]. Vezi definitia »

TEOLATRÍE s. f. adorație a unui zeu, a lui Dumnezeu. (< germ. Theolatrie) Vezi definitia »

OBIÉCȚIE, obiecții, s. f. Argument pe care îl invocă cineva împotriva unei teze, a unei propuneri sau a unei pretenții; observație prin care cineva își manifestă dezacordul față de ceva. [Var.: obiecțiúne s. f.] – Din fr. objection. Vezi definitia »

ÓRDIE, ordii, s. f. (Înv.) Hoardă, oaste (turcească sau tătară); tabără militară. ♦ Mulțime mare de oameni; gloată. – Din bg., scr. ordija. Vezi definitia »