GEOGRAFÍE s.f. Știință care studiază și descrie înfățișarea scoarței Pământului și fenomenele care se produc la suprafața ei. ◊ Geografie lingvistică = metodă de cercetare a fenomenelor de limbă prin stabilirea pe bază de anchete pe teren a ariilor lor de răspândire. [Gen. -iei, var. gheografie s.f. / cf. fr. géographie, lat. geographia < gr. ge – pământ, graphein – a scrie]. Vezi definitia »

ENTEROLOGÍE s. f. ramură a medicinei care studiază tractul intestinal. (< fr. entérologie) Vezi definitia »

SUPRAPRODÚCȚIE, supraproducții, s. f. Producție de mărfuri care depășește necesitățile pieței. – Supra- + producție (după fr. surproduction). Vezi definitia »

slăbíe², slăbíi, s.f. (reg.) 1. (la animale) parte moale și scobită a corpului, cuprinsă între ultima coastă și osul șoldului; deșert, flămânzare. 2. fiecare dintre cele două părți laterale ale corpului omenesc, corespunzătoare articulației membrelor inferioare cu trunchiul; articulația femurului cu osul iliac; șold. 3. (la oameni; la pl.) abdomen. Vezi definitia »

CREPITÁȚIE s.f. Trosnitură produsă de ciocnirea extremităților unui os fracturat, de aerul pătruns în plămânii bolnavi etc. [Gen. -iei, var. crepitațiune s.f. / cf. it. crepitazione, fr. crépitation]. Vezi definitia »