COMPLEXIÚNE s.f. 1. (Rar) Totalitatea trăsăturilor psihofizice care caracterizează o persoană. 2. Simplocă. [Var. complecție, complecțiune, complesiune s.f. / < fr. complexion, cf. lat. complexio – unire]. Vezi definitia »

CONTRADISTORSIÚNE s. f. (electr.; impr.) corecție a unei distorsiuni. (< contra¹- + distorsiune) Vezi definitia »

CORAZIÚNE s.f. Eroziune provocată de vânt și de nisipul ridicat de vânt. [Pron. -zi-u-. / < fr. corrasion]. Vezi definitia »

necăciúne, necăciúni, s.f. (înv.) înnecăciune. Vezi definitia »

MULSIÚNE s. f. scurgere. (< fr. mulsion, lat. mulsio) Vezi definitia »