TELEOLOGÍE s.f. 1. Teoria finalității, studiul scopurilor; finalism. 2. Concepție filozofică idealistă potrivit căreia atât societatea, cât și natura ar fi organizate conform unui anumit scop, cu o anumită finalitate. [Gen. -iei. / < fr. téléologie, cf. gr. teleos – scop, logos – studiu]. Vezi definitia »

NONCONTRADÍCȚIE s.f. Principiu fundamental al gândirii potrivit căruia nu se poate afirma și nega în același timp același predicat despre un subiect. [< fr. non-contradiction]. Vezi definitia »

COSMOGRAFÍE s.f. Ramură a astronomiei care se ocupă cu descrierea universului și a mișcărilor corpurilor cerești. [Gen. -iei. / cf. fr. cosmografie, gr. kosmographia < kosmos – univers, graphein – a descrie]. Vezi definitia »

BALANOGRAFÍE s. f. Studiu științific al ghindelor și al stejarului. (< fr. balanographie) Vezi definitia »

RECTORAGÍE s. f. hemoragie rectală; proctoragie. (< fr. rectorragie) Vezi definitia »