DISPÚS, -Ă adj. aflat într-o stare sufletească potrivită pentru a face un lucru. ♦ a fi bine ~ = a avea bună dispoziție, a fi vesel.; (fig.) a fi ușor amețit de băutură; a fi prost ~ = a fi indispus. (< dispune) Vezi definitia »

PÁPUS s.n. Aglomerație de perișori la extremitatea superioară a fructului ajuns la maturitate. [Pl. -suri. / < lat. pappus]. Vezi definitia »

STRÁTUS s. m. Nori de forma unui strat orizontal, uniform și continuu, de culoare cenușie, asemănători cu ceața, situați la înălțimi joase și care produc burniță și zăpadă grăunțoasă. – Din fr., lat. stratus. Vezi definitia »

FÚNGUS s. n. 1. clasă de organisme vegetale inferioare fără clorofilă, din care fac parte paraziții micotici; fungi². 2. denumire dată tumorilor cu aspect de ciuperci. (< lat. fungus, fr. fongus) Vezi definitia »

plus adv. – 1. Mai mult. – 2. (S. n.) Semnul adunării. Lat. plus (sec. XIX). – Comp. plus-valută, s. f. (plusvaloare), din fr. plus-value; pluscuamperfect, s. n., din lat. plusquamperfectum. Vezi definitia »