deal (deáluri), s. n. – 1. Colină, formă de vîrf ca o ridicătură de pămînt. – 2. (Arg.) Temniță. – Mr. deal. Sl. dĕlŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 92; Tiktin; Conev 38), cf. bg. dijel. – Der. deluros, adj. (accidentat); delean(-ncă), adj. (care locuiește în regiunea dealurilor). Cf. deli. După Miklosich, Wander., 10, din rom. provine rut. dil’. Vezi definitia »

DELICTUÁL, -Ă adj. delictuos. (< fr. délictuel) Vezi definitia »

TRIBÁL, -Ă adj. 1. care aparține tribului. 2. (despre o populație) care trăiește în triburi. (< fr. tribal) Vezi definitia »

PENTASEPÁL, pentasepale, adj. (Bot.; despre caliciul florilor) Cu cinci sepale. – Din fr. pentasépale. Vezi definitia »

ARVÁL s.m. Membru al unui colegiu religios al zeiței Ceres, format din 12 preoți, care conduceau ceremoniile numite ambarvale. [< lat. arvales (fratres), cf. fr. arvale]. Vezi definitia »