INDICATÍV, -Ă I. adj. care indică, face cunoscut. ♦ mod ~ (și s. n.) = mod verbal care exprimă o acțiune reală. I. s. n. 1. denumire convențională pentru unități militare, comandanți etc. 2. (la un post de radio-tv.) semnal de identificare la începutul sau sfârșitul emisiunii. ♦ ~ de apel = apelativ convențional din litere sau cifre, pentru identificarea locului de origine sau a expeditorului unui mesaj telegrafic ori radiofonic. (< fr. indicatif, lat. indicativus) Vezi definitia »

MUTATÍV, -Ă adj. Cu caracter de mutație. [Cf. it. mutativo]. Vezi definitia »

aperitiv, aperitive, s. n. (intl.) palme date la începutul unei bătăi Vezi definitia »

IMAGINATÍV, -Ă, imaginativi, -e, adj. Dotat cu o imaginație vie. – Din fr. imaginatif. Vezi definitia »

ATRIBUTÍV, -Ă, atributivi, -e, adj. Care are funcție de atribut (2). – Din fr. attributif. Vezi definitia »