ABAJÚR, abajururi, s. n. Dispozitiv de metal, de sticlă, de hârtie etc., care se pune la o lampă pentru a feri ochii de lumină și pentru a îndepărta razele într-o anumită direcție. – Din fr. abat-jour. Vezi definitia »

GRIMEUR, -Ă [-MÖR] s. m. f. specialist în machiaj; machior. (< fr. grimeur) Vezi definitia »

mur (múri), s. m. – Rug și fruct al arbuștilor din specia Rubus. – Mr. mur. Lat. mōrus (Pușcariu 1132; Candrea-Dens., 1173; Mușlea, Dacor., V, 619 și VIII, 212; REW 5696a), cf. it. moro. Rezultatul u ‹ o n-a fost explicat satisfăcător; der. din gr. ionic μοῦρον (Diculescu, Elementele, 481) sau din ngr. μουριά (Roesler 573) nu e probabilă. – Der. mură, s. f. (fructul murului), mr. (a)mură, cf., it., prov., cat., sp., port. mora, fr. mûre (REW 5696); muret (var. muriș), s. n. (tufiș de muri). Din rom. provin mag. múr (Edelspacher 19) și țig. sp. muri „frag” (Besses 111). Vezi definitia »

ÎNCÓNJUR, (rar) înconjururi, s. n. Ocol, ocolire. ◊ Loc. adv. Fără înconjur = fără nici o ezitare, fără subterfugii, deschis, direct, pe față; de-a dreptul. Cu înconjur (sau cu înconjururi) = pe ocolite, pe departe, indirect. [Acc. și; inconjúr. – Var.: încúnjur s. n.] – Din înconjura (derivat regresiv). Vezi definitia »

țepúr, -ă, țepúri, -e, adj. (reg.) 1. (despre coarne, urechi, fire de păr) ridicat în sus și ascuțit. 2. cu gust înțepător, iute. 3. robust, voinic. 4. țanțoș, mândru, fudul. Vezi definitia »