SÚNET, sunete, s. n. 1. Vibrație a particulelor unui mediu elastic care poate fi înregistrată de ureche. ◊ Sunet asociat = semnal de frecvență audio care însoțește imaginea de televiziune. Sunet complex = sunet compus din mai multe sunete pure. Sunet reverberat = sunet care persistă după ce o sursă sonoră încetează să emită, prelungind sunetul inițial un timp finit. Sunet vobulat = sunet a cărui frecvență variază periodic în jurul unei valori medii, folosit în măsurători electroacustice. 2. Vibrație muzicală. ♦ Anunțare, vestire (a unui eveniment); semnal. 3. Răsunet; ecou. ♦ Vâlvă, gălăgie. 4. (Lingv.) Element al vorbirii rezultat din modificarea curentului de aer expirat prin articulație. – Lat. sonitus. Vezi definitia »

CHELEMÉT, chelemeturi, s. n. (Înv., în expr.) A face chelemet cu cineva = a lega prietenie, a intra în relații cu cineva. – Tc- kelimat. Vezi definitia »

PARATRẮSNET, paratrăsnete, s. n. Instalație de protecție a construcțiilor și a instalațiilor împotriva efectelor produse de loviturile directe de trăsnet; paratoner, parafulger. – Para¹- + trăsnet (după fr. paratonnerre). Vezi definitia »

ÓFSET s.n. (Poligr.) Imprimare după clișee metalice prin intermediul unui cilindru rotativ acoperit cu cauciuc, permițându-se astfel redarea tuturor detaliilor desenului. [< fr., engl. offset]. Vezi definitia »

PARTENOGAMÉT s. m. gamet format fără conjugare. (< fr. parthénogamète) Vezi definitia »