MAHONÍU, -ÍE, mahonii, adj. (Rar) De culoarea mahonului; brun-roșcat. – Mahon + suf. -iu. Vezi definitia »

BINIȘLÍU, binșlii, s. m. (Înv.) Persoană care purta biniș; p. ext. curtean. – Din tc. binișli. Vezi definitia »

arzulíu, (arzulíe), ad.j – Înflăcărat, aprins, focos. Tc. arzülü „dornic” (DAR; Pascu, Beiträge, 14), cu semantism datorat asocierii cu arz-, de la a arde. După Candrea-Dens., 78, de la arde. Probabil din același cuvînt tc., într-o formă redusă *arzü, care nu ni se pare clară, derivă arzoi (var. arzui), adj. (aprins, înflăcărat, pasionat), pe care DAR îl derivă direct din a arde. Vezi definitia »

sagríu s. n. – Piele zgrunțuroasă. Tc. sagri (Tiktin), cf. fr. chagrin, sp. chagrin (REW 7513). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

sfântáriu, sfântárii, s.n. (înv.) altar. Vezi definitia »