STIGMÁT s.n. 1. Urmă lăsată de o rană, de o plagă; cicatrice. ♦ (Fig.) Urmă, semn dezonorant, rușinos, care nu se șterge. ♦ Urmă lăsată de fierul roșu cu care se înfierau sclavii etc. 2. (Bot.) Partea superioară a stilului, pe care se depune polenul; stigmă. 3. Fiecare dintre deschiderile traheelor la arahnide, insecte etc., situate pe părțile laterale ale corpului; stigmă. [Pl. -te, -turi. / < fr. stigmate, cf. lat., gr. stigma]. Vezi definitia »

PALMATISECÁT, -Ă adj. (Despre frunze palmate) Ale cărei diviziuni ating baza limbului. [Cf. fr. palmatiséqué]. Vezi definitia »

GHIMPÁT, -Ă, ghimpați, -te, adj. Care are ghimpi, prevăzut cu ghimpi. ◊ Sârmă ghimpată = sârmă (I.1) pe care sunt fixate alte bucăți de sârmă, scurte și ascuțite. – Ghimpe + suf. -at. Vezi definitia »

ÎMPLĂTOȘÁT, -Ă, împlătoșați, -te, adj. (Rar) Îmbrăcat, înarmat cu o platoșă. – V. împlătoșa. Vezi definitia »

SATINÁT, -Ă, satinați, -te, adj. Ca satinul, cu aspect lucios, mătăsos. – V. satina. Cf. fr. satiné. Vezi definitia »