BANCHÉR, bancheri, s. m. 1. (În orânduirea capitalistă) Posesor de capital bănesc, care pune la dispoziția altor capitaliști acest capital, în schimbul unei dobânzi; proprietar sau mare acționar al unei bănci. 2. (La unele jocuri de cărți) Persoană care conduce jocul și care ține în rezervă o sumă de bani, pentru a plăti, în caz de pierdere, sumele riscate de ceilalți jucători. – Fr. banquer. Vezi definitia »

statér (-ri), s. m. – Monedă la vechii greci și macedoneni. – Var. înv. statir. Fr. statère, și mai înainte (sec. XVII) din gr. στατήρ. Vezi definitia »

CHARTIER [șartié], Alain (c. 1385-c. 1435), poet francez și orator de limbă latină. Considerat drept unul dintre creatorii prozei oratorice franceze („Cuadrilogul invectiv”); poet original, a adăugat elocvență și logică temelor lirice ale epocii sale. Vezi definitia »

INOSPITALIÉR, -Ă, inospitalieri, -e, adj. Care nu este ospitalier; neospitalier, neprimitor, rece. [Pr.: -li-er] – Din fr. inhospitalier. Vezi definitia »

RESTANȚIÉR, -Ă, restanțieri, -e, adj. (Adesea substantivat) Care a rămas în urmă cu o lucrare, cu o plată etc. ♦ (Despre studenți) Care nu și-a trecut examenul la termenul fixat. [Pr.:-ți-er] – Restanță + suf. -ier. Vezi definitia »