Definita cuvantului warant
WARÁNT, waránte, s. n. Act eliberat celui ce înmagazinează o marfă în docuri sau în antrepozite și care poate fi negociat ca o poliță sau poate servi titularului ca garanție pentru obținerea unui împrumut. [Pr.: varánt] – Din fr., engl. warrant.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu warant
PRUDÉNT, -Ă adj. prevăzător, precaut, circumspect. (< fr. prudent, lat. prudens) Vezi definitia »
ETIMOLOGIZÁNT, -Ă adj. (Despre scriere) Care tinde să folosească ortografia etimologică. [Cf. fr. étymologisant]. Vezi definitia »
CONVÉNT s.n. 1. Întrunire a membrilor cu drept de vot ai unei mănăstiri sau ai unui ordin călugăresc. ♦ For suprem în biserica protestantă, compus din clerici și laici. 2. Adunare generală a francmasonilor. [Pl. -turi. / < lat. conventus, cf. fr., engl. convent]. Vezi definitia »
ADJUTÁNT, adjutanți, s. m. 1. Ofițer atașat comandantului unei unități militare; ofițer făcând parte dintr-un stat-major. 2. (Ieșit din uz) Grad pentru personalul aviatic, corespunzător plutonierului; persoană având acest grad. ♦ Cel mai mare grad de subofițer; persoană având acest grad. – Fr. adjudant. Vezi definitia »
ACREDITÁNT, -Ă adj., s. n. (stat) care acreditează (un diplomat). (< acredita + -ant) Vezi definitia »