salt adv. 1. (înv. și reg.) singur, neînsoțit (de trupe, de escortă). 2. cel puțin, doar, numai. Vezi definitia »

SENATUS-CONSÚLT s.n. Hotărâre, decret al senatului roman. [Pl. -turi. / < lat. senatus-consultum]. Vezi definitia »

BAZÁLT (‹ fr., lat.) s. n. 1. Rocă magmatică efuzivă bazică, corespondent al gabbroului, de culoare cenușie-neagră cu nuanțe roșiatice, constituită din plagioclazi bazici și olivină la care se adaugă minerale accesorii. În reg. tropicale, prin descompunere generează laterit. Formează conuri vulcanice, pînze cu separații columnare (coloanele de b. Detunatele și Racoș, declarate monumente ale naturii) și revărsări enorme de lavă. Este utilizat la construcții de drumuri, pentru fundații, diguri etc. 2. Material ceramic artificial, obținut dintr-o materie primă (argilă, masă ceramică) cu temperatură joasă de vitrifiere și utilizat la fabricarea tuburilor de canalizare, a recipientelor pentru lichide agresive, a cărămizilor pentru trotuare etc. Vezi definitia »

INCÚLT, -Ă adj. Lipsit de o cultură elementară. [Cf. fr. inculte, lat. incultus]. Vezi definitia »

ẮLĂLALT, ÁIALALTĂ, ăialalți, alelalte, pron. dem., adj. dem. (Pop. și fam.) Celălalt. A vorbit ălălalt. Partea aialaltă. [Gen.-dat.sg.: ăluilalt, ăleilalte; gen.-dat.pl.: ălorlalți, ălorlalte. – Var.: ălalalt, ăllalt, áilaltă pron. dem., adj. dem.] – Ăl(a) + alalt (=ălalalt). Vezi definitia »