TRAHEORAFÍE s. f. sutură a traheii. (< fr. trachéorraphie) Vezi definitia »

sábie (sắbii), s. f. – Armă tăioasă cu mîner. Mag. száblya de la szab „a tăia” (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Miklosich, Fremdw., 123; Cihac, II, 322; Meyer 370), cf. sl. (sb., slov., rus.) sablja, bg. sabijŭ, pol. szabla, alb. sabljë, germ. Säbel, it. sciabola, fr. sabre, sp. sable. – Der. săbia, vb. (a tăia cu sabia); însăbiat, adj. (ascuțit); săbii, vb. refl. (Olt., a subția, a îngusta); săbier, s. m. (fabricant de spade); săbierie, s. f. (atelier și magazin de spade); săbioară (var. săbicioară, săbiiță, sabiță), s. f. (pește, Pelecus cultratus), ultima var. din sb. sablijca „sabie mică” (Tiktin); săbiuță, s. f. (gladiolă, Gladiolus imbricatus). Vezi definitia »

PRAXÍE s.f. Coordonare normală a mișcărilor în vederea executării unor acte motorii adecvate scopului propus. [Gen. -iei. / < fr. praxie, cf. gr. praxis – acțiune]. Vezi definitia »

TOPOGNOZÍE s. f. localizare a unei excitații percepute la suprafața tegumentelor. (< fr. topognosie) Vezi definitia »

BRÉCIE s. f. Rocă în alcătuirea căreia intră fragmente de roci colțuroase de dimensiuni mari și ciment de natură sedimentară sau eruptivă. – Din germ. Breccie. Vezi definitia »