ENCLÍTIC, -Ă adj. (Despre cuvinte) Care se leagă de un cuvânt precedent, făcând cu el o unitate și fiind lipsit de accent propriu. ◊ Articol enclitic = articol hotărât care se așază la sfârșitul unui cuvânt. [Cf. fr. enclitique, lat. encliticus, gr. enklitikos – înclinat]. Vezi definitia »

mulțíc s.f. (înv.) număr sau cantitate mare. Vezi definitia »

ISTÓRIC s.m. Specialist în istorie; istoriograf. [< lat. historicus]. Vezi definitia »

OMORGÁNIC, -Ă adj. (despre foneme) emis de aceleași organe, având același mod de articulare. (< fr. homorganique) Vezi definitia »

tópic (-că), adj. – Care se referă la locuri. Fr. topique. Este dubletul lui topicesc, adj. (topic), sec. XVIII, înv., din ngr. τοπιϰός. Vezi definitia »