Definita cuvantului jurământ
JURĂMÂNT, jurăminte, s. n. 1. Afirmare, promisiune, făgăduială solemnă făcută de o persoană (adesea printr-o anumită formulă în care este invocată divinitatea) de a spune adevărul în legătură cu anumite fapte; jur3. 2. Angajament solemn, exprimat de obicei printr-o anumită formulă, prin care cineva se obligă să-și facă datoria (față de popor, de stat etc.). 3. Promisiune, făgăduială fermă de a face ceva. – Din lat. juramentum.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu jurământ
DEMONSTRÁNT, -Ă, demonstranți, -te, s. m. și f. Persoană care participă la o demonstrație (2); manifestant. – Din rus. demonstrant. Vezi definitia »
CONIVÉNT, -Ă adj. 1. (despre frunze, valvule intestinale etc.) îndoit înăuntru. 2. care tinde a se împreuna. (< fr. connivent) Vezi definitia »
DESICÁNT, -Ă, desicanți, -te, adj. 1. (Despre anumite materiale sau substanțe) Care absoarbe umiditatea. 2. S. m. Material sau substanță care are proprietatea de a absorbi excesul de umiditate dintr-un anumit mediu. – Din engl. desiccant. Vezi definitia »
INVARIÁNT, -Ă I. adj. 1. (mat.; despre o mărime, o expresie, o relație) care rămâne aceeași pentru un grup de transformări. 2. (despre un sistem fizico-chimic) cu varianță nulă. II. s. m. 1. mărime, expresie, relație, proprietate care rămâne neschimbată în urma unor transformări de natură fizică ori matematică. 2. formă lexicală care, luată în raport cu o altă formă din paradigma aceluiași cuvânt, prezintă atât diferențe de expresie, cât și de conținut. 3. (estet.) existența în toate domeniile artei, de-a lungul evoluției lor istorice, a unor elemente cu caracter de permanență, imuabile. (< fr., engl. invariant, germ. Invariant) Vezi definitia »
CAPITANT [capitã], Henri (1865-1937), jurist francez. Prof. univ. la Paris. Lucrări de drept civil („Introducere în studiul dreptului civil”, „Curs de drept civil francez”). M. de onoare al Acad. Române (1933). Vezi definitia »