REZERVATÁR, -Ă, rezervatari, -e, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Moștenitor) care se bucură de rezervă succesorală. 2. Adj., s. n. (Stat) care formulează o rezervă la încheierea unui tratat. – Din fr. réservataire. Vezi definitia »

ARᾹK. oraș în partea central-vestică a Iranului, în Pod. Iranian; 265 mii. loc. (1986). Metalurgie neferoasă (aluminiu). Ceramică. Nod de comunicații. Vechiul nume: Sultanabad. Vezi definitia »

EBDOMADÁR, -Ă adj. v. hebdomadar. Vezi definitia »

NENUFÁR s.m. Nufăr. [< fr. nénuphar]. Vezi definitia »

trăistar, trăistari s. m. persoană avară. Vezi definitia »