ȚÂRÚCĂ s. f. (Reg.) Diminutiv al lui țâră; țârică, țârișoară. ◊ Expr. Nici țârucă = lipsit cu totul de... – Țâră + suf. -ucă. Vezi definitia »

PLEUROLÍZĂ s.f. (Med.) Tăiere a aderențelor pleurale care unesc cele două foițe ale pleurei. [< fr. pleurolyse]. Vezi definitia »

POSTFÁȚĂ s.f. Cuvânt către cititori așezat la sfârșitul unei cărți. [După fr. postface]. Vezi definitia »

AUTOȘENILÉTĂ, autoșenilete, s. f. Autovehicul de transport prevăzut cu două șenile în spate și cu roți în față. [Pr.: a-u-] – Cf. autoșenilă. Vezi definitia »

CANELÚRĂ, caneluri, s. f. 1. Șanț îngust care brăzdează vertical (sau elicoidal) corpul unei coloane, al unui pilastru etc.; șanț pe suprafața pieselor unor mașini, servind la îmbucarea cu alte piese; nut (1). 2. Fiecare dintre adânciturile longitudinale ale trunchiului unui arbore. – Din fr. cannelure. Vezi definitia »