PRIABONIÁN s.n. (Geol.) Eocenul superior din regiunile alpină și mediteraneană. // adj. Care aparține acestei formații. [Pron. -ni-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. priabonien]. Vezi definitia »

TETRACLORMETÁN s. n. tetraclorură de carbon. (< fr. tétrachlormétan) Vezi definitia »

calcán (calcanuri), s. n. – 1. Scut, pavăză. – 2. Perete fără fereastră. – Var. calcan, s. m. (pește, Rhombus maximus, Rhombus maeoticus). Tc. kalkan (Șeineanu, II, 76; Meyer 169; Ronzevalle 129); cf. ngr. ϰαλϰάνι, bg., alb. kalkan. Sensul 1, care apare de la începutul sec. XVIII (N. Costin), este astăzi înv. Cuvîntul turc are toate sensurile celui rom. Vezi definitia »

CUȚULÁN, cuțulani, s. m. (Rar) Câine (tânăr); cățelandru. – Cuțu+ suf. -ulan. Vezi definitia »

SAIVÁN, saivane, s. n. 1. (Reg.) Adăpost de iarnă pentru oi (sau pentru vite); perdea. 2. (Înv.) Cort deschis, asemănător cu un baldachin, destinat domnitorului sau înalților demnitari. [Var.: săiván s. n.] – Din tc. sayvan. Vezi definitia »